Merită să limitez exportul la prânz („export zero”)?

Din punct de vedere financiar, „export zero” înseamnă să arunci energie care altfel ar fi valorat cel puțin media lunară PZU sau ar fi compensat kWh consumați. Cât timp ești compensat cantitativ și ai consum de acoperit, fiecare kWh injectat valorează prețul energiei active din contract — a-l limita e pierdere netă.

Când limitarea are sens

1. Tehnic — tensiunea rețelei urcă peste limita de deconectare (vezi Uac prea mare); o limitare parțială a puterii injectate la prânz poate ține invertorul pornit și e mai bună decât deconectări repetate.
2. Cerință a distribuitorului — ATR-ul poate impune o putere maximă evacuată mai mică decât puterea instalată; atunci limitarea e obligatorie, nu opțională.
3. Preț negativ, decontare pe interval — dacă contractul tău plătește energia livrată la prețul fiecărui interval (nu media lunară), în orele negative exportul chiar te costă. Contează câte ore sunt:

Alternativa: nu limita, mută

Mută consumul la prânz sau stochează. O baterie face „export zero” doar cât timp are loc și transformă surplusul în kWh de seară la tariful tău. Vezi merită o baterie și calculatorul.

Cum se setează, pe scurt

Funcția se numește diferit la fiecare producător (Export Limit / Zero Export / Feed-in Limit) — detalii pe pagina de setări. Setarea trebuie făcută de instalator, în acord cu ATR-ul.